Adolescența – o etapă esențială în dezvoltarea umană
Adolescența este o etapă de creștere semnificativă, care precede maturitatea. În această perioadă apar schimbări rapide și profunde în plan fizic, emoțional, cognitiv și social.
Dezvoltarea cognitivă în adolescență
În timpul adolescenței, capacitatea de cunoaștere evoluează semnificativ. Se dezvoltă gândirea abstractă și simțul moral, iar adolescenții devin interesați de concepte complexe precum filosofia, religia și sensul existenței.
Adolescenții între libertate și responsabilitate
Mulți părinți observă că adolescenții solicită drepturi de adult, dar evită responsabilitățile aferente. Se trece ușor de la episoade de supraresponsabilitate la comportamente de teribilism, ceea ce poate genera confuzie și îngrijorare în familie.
Rolul emoțiilor în comportamentele adolescenților
Părinții adolescenților sunt adesea îngrijorați de schimbările de comportament. Iar îngrijorarea este justificată – începând cu vârsta de 3–6 ani, copiii intră în contact cu emoții precum furie, frustrare sau nemulțumire, pe care învață să le gestioneze.
Când emoțiile nu sunt gestionate corect
Dacă un copil nu a învățat să își regleze emoțiile, adolescența poate deveni copleșitoare. Transformările hormonale și dorința de independență pot duce la comportamente precum:
-
irascibilitate
-
izolare socială
-
minciună sau evitarea dialogului (în special cu părinții)
Transformările ce încep în preadolescență și se definesc în adolescență sunt rapide și foarte complexe, contribuind la transformarea copilului într-un tânăr pregătit pentru viață.
-
- la nivel fizic, corpul se dezvoltă și, atunci când acest proces este foarte accelerat, pot apărea senzații de oboseală, apatie, nevoie crescută de somn, dureri de cap, dureri musculare și articulare.
-
- la nivel emoțional – transformările hormonale din aceasta perioadă sunt semnificative, fapt ce poate provoca schimbări bruște de dispoziție, irascibilitate, nervozitate, melancolie.
-
- la nivel cognitiv – se dezvoltă sistemul nervos și astfel pot apărea tulburări neuronale, schimbări de dispoziție, ideații suicidare.
Pe fondul schimbărilor de dispoziție cauzate de transformările hormonale și anturaj, adolescenții sunt predispuși la excese alimentare, consum de alcool, substanțe, acțiuni teribiliste.
Anxietatea in perioada adolescenței: cum o recunoaștem?
Ajunși în adolescență, copiii își mută atenția dinspre familie spre relațiile cu semenii. Simt nevoia să se întâlnească, să petreacă cât mai mult timp cu aceștia.
Este normal ca un adolescent să se separe de părinții săi, să aibă secrete față de aceștia, să petreacă cât mai mult timp cu prietenii, dar și singuri. Din punct de vedere psihologic, adolescența este etapa în care copilul simte nevoia să se desprindă de familie și să își creeze propria identitate raportându-se la semeni, la societate.
De aceea, nevoia de socializare este mult mai mare de acum. Adolescenții au nevoie să petreacă mult mai mult timp unii cu alții în acest proces de dezvoltare și definire a unei identități proprii, diferite de a părinților.
Ar trebui să ne îngrijorăm și să căutăm ajutor atunci când adolescentul:
-
- nu mai doarme cât trebuie
-
- nu se hrănește cum trebuie
-
- ajunge să piardă orele de la școală
-
- devine nemulțumit de felul în care arată, de relațiile cu ceilalți, nevoia de socializare este ignorată și se izolează.
Anxietatea se asociază adesea cu depresia, iar în cazul adolescenților riscurile sunt mai ridicate.
Anxietatea se manifestă la adolescenți prin:
-
- izolare
-
- lipsă de concentrare și scăderea performanțelor școlare
-
- probleme legate de somn (fie nu doarme suficient, fie doarme mai multe ore de somn decât are nevoie)
-
- tulburări alimentare (bulimie nervoasă, anorexie, mâncat compulsiv, obezitate, consum de alcool, substanțe interzise)
Cauzele pentru care apare anxietatea la adolescenți
Anxietatea în adolescență se poate accentua în situațiile în care cei apropiați fac greșeala să își arate uimirea legată de transformările corporale rapide. „Vaaai, ce mult ai crescut?!” „Vaaai, cum arăți?!”, caracterizări și comparații legate de aspectul fizic, reacții, acțiunile și comportamentele lor. În procesul de creștere și dezvoltare, adolescenții își pot pierde îndemânarea, iar cei apropiați, de multe ori, se grăbesc să ii critice pentru asta, spunându-le că nu sunt capabili și mai ales responsabili să facă anumite lucruri.
Istoricul relațiilor are o influență foarte mare în formarea și definirea personalității. Stilul de relaționare îl învățăm din familie și apoi îl dezvoltăm în toate mediile în care ajungem: la grădiniță, la școală, cu familia extinsă, cu prietenii, cadre didactice, iar modul în care aceștia ne răspund își pot pune amprenta foarte mult asupra evoluției noastre.
Cum venim în întâmpinarea adolescenților?
Părinții ar trebui să aibă în vedere că o bună relație, clădită cu mult înainte de adolescență, bazată pe încredere reciprocă și sinceritate, este soluția ideală pentru perioada adolescenței.
Adolescența este momentul în care copiii simt să se separe de familie și să își creeze propria identitate. Este bine ca părinții să ofere spațiu copiilor ca ei să își clădească si definească propria identitate. Faptul că, de multe ori, copiii aleg să se definească diferit față de cum au crescut sub stricta supraveghere și coordonare a părinților, asta nu înseamnă că părinții au greșit cu ceva, ci mai degrabă că poate nu au ajuns să cunoască ceea ce simt și sunt copiii lor cu adevărat.
Ce e de făcut dacă nu ai fost alături de copilul tau din timp?
Ei bine, dacă relația nu a fost securizată din timp, orice moment este potrivit să începem să facem asta, însă trebuie să ne înarmăm cu răbdare și încredere pentru a putea restabili relația.
Este bine să avem în vedere că, atunci când vrem să recuperăm relația cu copiii, nu o recuperăm de la momentul la care credem că am pierdut-o, ci de la momentul prezent, care uneori nu pare că este cel potrivit.
De reținut că adolescenții, pot avea nevoie de spațiu, să le arătăm încredere și, de multe ori, răbdare în această etapă. Este total contraproductiv să încercăm disperați să le violăm intimitatea suspectându-i că pot face lucruri de care noi ne temem și poate la care ei nu se gândesc.
Adolescenții au nevoie de sprijin în condiții firești de viață, iar în contextul actual, cu atât mai mult. Din partea părinților au nevoie să primească un echilibru între comunicare continuă și spațiu personal, au nevoie de un program regulat și sănătos de somn, odihnă și exerciții fizice.
Atunci când calitatea vieții și dezvoltarea copiilor sunt afectate, iar părinții nu știu cum să gestioneze această nouă etapă din viața copiilor, psihoterapia este de un real ajutor. În cazul adolescenților, psihoterapia este recomandată pentru a avea suport în definirea identității de sine și a acestei noii etape. Discuțiile cu un psiholog îl ajută să se înțeleagă, definească și acționeze conform propriilor aspirații.
Ce înveți la tinerețe, aceea știi la bătrânețe.
Proverb românesc
